5 minte.
27 octombrie 2009cinci minte, cinci minte! ti-am spus sa nu ai incredere in el! mi-a spus deznajduita, in timp ce umerii incepeau sa i se zguduie deja, iar mainile i s-au dus spre ochi, acoperindu-i, de parca ar fi fost o rusine sa planga, o indecenta sa isi arate lacrimile.
am stat si am privit-o cum plange, fara sa zic nimic, fara sa fac nimic pentru a ii opri lacrimile. eram coplesit de starea de calm, de beatitudine, eliberat de tensiunea intunecarii cerului dinaintea furtunii, acum ca se dezlantuise. acum va trebui sa jucam cu cartile pe masa.
avea dreptate. imi spusese sa nu am incredere in cinci, ma avertizase de la inceput asupra lui. prieten comun, sau mai degraba cunostinta comuna, parea a fi genul de om in care sa nu ai incredere. insa ceva nu se potrivea cu avertismentele legate de el. veselia din vocea ei cand vorbea cu el, rasetul ei care rasuna mai tare la glumele lui decat la ale oricui altcineva, felul in care privirile li se intalneau, prea des si pentru prea mult timp. iar asta chiar daca poate, cu cateva minute inainte, fara el de fata, il comentase aspru, fusese suparata sau nervoasa pe el.
poate eram doar gelos , gelos pe atentia pe care i-o arata lui cinci. insa ceva nu se lega aici, fisura dintre cuvintele ei si comportament se adancea. fiecare avem o harta a noastra, harta pe care o cartografiem de cand suntem mici, o harta a realitatii ce ne inconjoara, asa cum o percepem prin filtrele noastre proprii. si toate sunt bune si frumoase, pana cand descoperi ca harta ta nu e atat de exacta si ca exista diferente, diferente dureroase intre realitate si ce credeai tu ca este realitatea. iar golul din stomac , iutirea brusca sangelui inspre cap atunci cand ii vedeam pe ei doi impreuna, erau semne ca harta trasata dupa vorbele ei nu era cea buna. ca intr-un film de razboi, in mine sunau alarmele si straluceau luminile de avarie ale unui submarin in scufundare . Si in jos ne duceam si noi, baby, si nici tu, nici eu nu stiam cat mai avem pana vom lovi fundul oceanului.
il lovisem. impact. acum momentul t+1. acum eu stateam si ma uitam la tine. fara sa zic nimic. fara sa fac nimic pentru a iti opri lacrimile.
(chestie pornita de la mancarea unui u din cinci minute. pornita dintr-o alta insemnare a unei prietene. prea tarziu pentru a corecta sau indrepta ce trebuie corectat sau indreptat. to be continued. putin probabil)
