5 minte.

27 octombrie 2009
cinci minte, cinci minte! ti-am spus sa nu ai incredere in el! mi-a spus deznajduita, in timp ce umerii incepeau sa i se zguduie deja, iar mainile i s-au dus spre ochi, acoperindu-i, de parca ar fi fost o rusine sa planga, o indecenta sa isi arate lacrimile.


am stat si am privit-o cum plange, fara sa zic nimic, fara sa fac nimic pentru a ii opri lacrimile. eram coplesit de starea de calm, de beatitudine, eliberat de tensiunea intunecarii cerului dinaintea furtunii, acum ca se dezlantuise. acum va trebui sa jucam cu cartile pe masa.

 

avea dreptate. imi spusese sa nu am incredere in cinci, ma avertizase de la inceput asupra lui. prieten comun, sau mai degraba cunostinta comuna, parea a fi genul de om in care sa nu ai incredere. insa ceva nu se potrivea cu avertismentele legate de el. veselia din vocea ei cand vorbea cu el, rasetul ei care rasuna mai tare la glumele lui decat la ale oricui altcineva, felul in care privirile li se intalneau, prea des si pentru prea mult timp. iar asta chiar daca poate, cu cateva minute inainte, fara el de fata, il comentase aspru, fusese suparata sau nervoasa pe el.


poate eram doar gelos , gelos pe atentia pe care i-o arata lui cinci. insa ceva nu se lega aici, fisura dintre cuvintele ei si comportament se adancea. fiecare avem o harta a noastra, harta pe care o cartografiem de cand suntem mici, o harta a realitatii ce ne inconjoara, asa cum o percepem prin filtrele noastre proprii. si toate sunt bune si frumoase, pana cand descoperi ca harta ta nu e atat de exacta si ca exista diferente, diferente dureroase intre realitate si ce credeai tu ca este realitatea. iar golul din stomac , iutirea brusca sangelui inspre cap atunci cand ii vedeam pe ei doi impreuna, erau semne ca harta trasata dupa vorbele ei nu era cea buna. ca intr-un film de razboi, in mine sunau alarmele si straluceau luminile de avarie ale unui submarin in scufundare . Si in jos ne duceam si noi, baby, si nici tu, nici eu nu stiam cat mai avem pana vom lovi fundul oceanului.


il lovisem. impact. acum momentul t+1. acum eu stateam si ma uitam la tine. fara sa zic nimic. fara sa fac nimic pentru a iti opri lacrimile.
 
(chestie pornita de la mancarea unui u din cinci minute. pornita dintr-o alta insemnare a unei prietene. prea tarziu pentru a corecta sau indrepta ce trebuie corectat sau indreptat. to be continued. putin probabil)

bits and pieces.

21 octombrie 2009
In fiecare dimineata, de o saptamana incoace, ma trezesc in rapaitul molcolm al ploii. Apas butonul de snooze, inca 10 minute, doar 10 minute, ultimele 10 minute. Incerc sa imi gasesc motive pentru a putea intarzia la birou. Poate as putea gasi vreo intalnire de ultima ora sau poate trebuie sa cumpar ceva pentru firma? Poate o pana misterioasa care sa imi imobilizeze masina pentru 2 ore? Invariabil ajung la motive de scoala generala. Ma doare burtica foarte rau, doamna directoare si nu pot sa ajung inainte de 10. Cred ca am febra, doamna directoare si nu, nu am mancat creta. Si invariabil in fiecare dimineata, resemnat si cu capul plecat, merg pana la masina functionabila in rapaitul molcolm al ploii, invariabil conduc 40 de minute pana la serviciu in rapaitul molcolm al ploii unde muncesc, ma prefac ca muncesc,  mananc covrigi, beau cafea, fumez in rapaitul molcolm al ploii.


Intr-o nota inrudita, am distincta impresie ca cei din jur ma trateaza ca pe un copil. Toti. Imi fac pe plac si ma aproba cand vreau ceva,  ma duc cu zaharelul, iar cand ajungem la magazin sa achizitionam acadeaua, o dau la intors. Nici nu mai vreau acadeaua voastra, uratilor.


Intr-o nota neinrudita, suport vizionarea unei reclame cretine la domus stil de doua ori in seara asta. Iubitule, ce repede te-ai miscat, exclama extaziata o blonda, dezlegata la ochi de consort. Apare mare si tag-line-ul reclamei. Domus Stil. A meritat asteptarea. Pai miscat rapid sau asteptare? Sau extazul vine din rapiditatea iubitului, care i-a tras-o fara macar sa o dezbrace. Iubito, stai sa te leg putin la ochi, asa, tine-ma de mana, ai grija la prag, gata, am ajuns, mai stai doar o secunda, da, inca o secunda, ooo, oo, o secunda, daaa, gata! Stai sa iti scot legatura pana nu adorm. Ah, da si asta e noua noastra garsoniera, iti gasesti tu drumul spre bucatarie.

I can’t get with that sau de ce motoractive / gemoney sucks satan’s cock.

13 octombrie 2009
Pentru companiile de servicii, nu cred ca sunt un client foarte bun. Obisnuiesc sa nu platesc facturile la timp si in schimb sunt foarte pretentios cand e vorba de serviciile oferite. Insa mi se pare firesc sa cer servicii de calitate; cand nu platesc la timp, penalitatile aplicate depasesc de 30-40 de ori rata dobanzii pe care si-ar obtine-o furnizorul de la o banca, pe cand daca furnizorul nu iti ofera serviciile pe care ar trebui sa ti le ofere, tu cum il poti penaliza?  Desigur, poti sa te certi cu el, chestie pe care o fac de fiecare data cand am timp si dispozitia necesara. Printre cei mai enervanti furnizori de servicii, financiare in cazul acesta, se numara si ex-Motoractive, actual Ge Money.
 
Am incheiat un contract de leasing cu ei, pe firma mea, care a fost infiintata, asa cum si eu am fost creat, sa produca paguba si datorii. Relatia noastra, care dureaza de un an si ceva, a inceput cu dreptul… nu! Prima factura expediata de ei avea scadenta mai mica decat data de pe stampila postei de pe plic. Pe urmatoare factura penalitati . I-am contactat, trimis copie plic, s-a rezolvat. Mai prin toamna trecuta, nu imi ajunge intr-o luna plicul cu factura. Nu e o problema, ma gandesc eu, pentru ca imi trimit si pe e-mail o copie, pe baza careia pot plati factura curenta. Avand insa nevoie pentru contabilitate si de un duplicat al facturii originale, le cer aceasta factura. Surpriza, factura vine insotita de o alta factura, pentru taxa de inmatriculare. Care cica fusese trimisa si in plicul anterior si care, desigur, avea scadenta expirata . Pe e-mail nu ajunsese, asa ca incerc sa discut cu oamenii si sa le cer o alta data de scadenta. Intre timp mai platesc o rata, pe care ei o folosesc sa acopere o parte din taxa. Tot asteptand un raspuns oficial de la ei, ajung in situatia sa imi bage ordin de plata in banca. Dar baieti finuti! Ma anunta de asta la vreo 5 zile dupa ce il bagasera, si dupa ce il si platisem, sunat fiind de cei de la banca. Nu era obligatia lor, confrom contractului, sa ma anunte – asta insa nu ii face mai putin zdrente.
 

Fast-forwarding pana in vara asta. Fac buba cu masina si am nevoie de o autorizatie de reparare de la ei. Mai jos gasiti mail-ul pe care l-am trimis, dupa ce au reusit sa dea iar cu bata in balta.
 
Buna ziua,
 
sunt reprezentantul firmei X, care are
incheiat contractul de leasing X cu compania dumneavoastra. Am
solicitat inca de vineri companiei dumneavoastra acordul pentru
repararea autovehiculului care face obiectul leasingului. Pentru
ca factura curenta a fost platita on-line in week-end, plata acesteia
nu aparea ca fiind facuta ieri, cand am discutat cu o angajata a
dumneavoastra, care mi-a spus sa revin cu un telefon astazi. Fiind
prins in trafic, nu am mai stat sa ii explic acestei angajate ca nu vad
rostul unei reveniri din partea mea, cand ar putea sa imi trimita acest
acord in momentul in care banii ar ajunge la dumneavoastra.
 
Astazi
am revenit cu un telefon la ora 1.35 si am discutat cu dna. X-ulescu, care mi-a spus ca nu poate verifica in acel moment situatii
platii si ca ar trebui sa revin cu un telefon dupa ora 14. Am incercat
sa ii explic ca eu am o cerere pentru un acord de reparare si ca ar fi
inutil sa revin, cand firma dumneavoastra ar putea inregistra aceasta
cerere a unui client si sa o rezolve in momentul in care este posibila
rezolvarea ei. Desigur, a fost inutil iar cand i-am explicat acestei
doamne ca, in continuare, astept acel acord si nu, nu o sa revin cu un
telefon, dansa mi-a spus sa fac cum doresc. Ma intreb daca tratarea
clientilor in acest fel este o politica internationala a companiei
dumneavoastra sau se datoreaza doar climatului prielnic pentru acest
gen de manifestari din Romania.
 
Pot
intelege ca pe aceasta criza, implementarea unui sistem informatic care
sa va ajute in urmarirea cererilor clientilor dumneavoastra ar putea fi
o cheltuiala nedorita. De aceea, va pot recomanda urmatorii pasi care,
in mod sigur, va vor imbunatati felul in care gestionati relatia
dumneavoastra cu clientii:
 
1. Cumparati creioane.
2.
Cumparati hartie.
3. Angajati o armata de maimute calificate cu care sa populati
call-center-ul dumneavoastra. Chiar daca nu vor putea raspunde prea
bine la telefoane, in mod sigur isi vor putea nota cererile clientilor.
4. Cumparati banane pentru a tine maimutele fericite.
 
Sper
ca nu va deranjeaza tonul mai putin serios al acestui e-mail, dar eu
sper in continuare ca angajatele dumneavoastra cu care am discutat
glumeau si ele. Va rog, pe viitor, sa ma anunte inainte ca este vorba
de o gluma.
 
Astept acel acord,
Moi.

age ain’t nothing but a number.

7 octombrie 2009
Saptamana trecuta, ziua mea, pe inserat. Ma chinui sa gasesc cartela in portcheiul strain. O vad venind dinspre casa scarilor, inalta, blonda. Chiar daca e o barbie de cartier, e totusi un animal tanar si frumos. Se apropie, privirile ni se intalnesc, se prind, se fixeaza prin sticla usii. Deja deschide usa , inca privindu-ma, inca privind-o, isi arunca privirea intr-o parte pentru o secunda, dupa care se uita din nou la mine. Buna seara. Invins, imbatranit, imi las capul in jos si ingaim si eu, la randul meu, un infrant buna seara. Dupa care ma furisez in scara de bloc. Batraneii ca mine nu au ce cauta pe strada la ora asta. Batraneii carora minorele expirate * sau nu le spun buna seara, in loc de buna. Buna seara pe care il zic inspaimantate ca se ia tataie de tanara generatie, care nu mai stie sa salute. Trist dom’le, trist.

* minora expirata = minora care are peste 18 ani.


parliament sucks satan’s cock?

22 septembrie 2009
In seara asta sunt bulversat complet si iremediabil. Cum altfel sa fii, cand deschizi un pachet de tigari si el arata asa? Chestie care nu i s-a mai intamplat niciunui cunoscut sau niciunui cunoscut intrebat in bulversarea mea. Ce inseamna?! Si de ce e intoarsa fix tigarea din mijlocul randului? Vrei sa imi spui ceva, Doamne? Si daca da, ce? Sa ma las de fumat? Sa ma las de fumat Parliament? Si daca da, ce ar trebui sa fumez? Sa am grija cum traversez strada? Sa imi fac asigurare de viata sau sa traiesc fara nicio grija? Sa imi regret caile gresite sau sa ma bucur de ele? N-ar trebui sa mai pacatuiesc cu gandul sau n-ar trebui sa mai pacatuiesc doar cu gandul? Vin vremuri bune? Sau rele? Iese ala presedinte sau celalalt?  Hainele de culoare inchisa ma avantajeaza sau nu? Dau call la all-in cu flush si straight draw dupa turn? N-am facut bine ca azi mi-am cumparat becul ieftin pentru faza scurta si nu philipsul ala? Ce?!? Ce vrei sa imi spui?!?!

All work and no play makes Jack a dull boy.

1 august 2009
Munca este bratara de aur , ghiul si lant la gat . Asa ca lasati manelistii sa munceasca.

omg noob.

4 iunie 2009

pfiu. dupa multe luni relanti, viteza
superhipermegaluminica. marti angajat. cerut ceva mine, eu baiat bun dar
invatat prost poker, fac all-in. asum 6-7 ori munca ceruta. omg noob. rezultat
18-20 ore munca azi, ieri. fericit terminat seara asta, zburat vantul gandul
oras cu buburuza panzer. panzer minte proprie, vazut bemeve vechi, vrut
uitat aproape. neplacut ce vazut, aruncat bemeve mai acana. propietar dat jos
dreapta, el baut condus prietena. tu de ce vrut dat mine cap parbriz ? eu dat
umeri aratat panzer, el prefacut neintamplat nimic, nerecunoscut minte proprie,
pretins doar masina.

maine
zi plina. oameni vrut mers doctor controlat cap, alte caracteristici eu, acum
si mers politie, mers casco. poimaine treaba. cineva rog oprit carusel , eu om
relanti.

 


Masoch, frate.

1 iunie 2009
De parca nu ar fi deja masochism sa traiesti in Romania, nu stiu ce ma mananca sa schimb de la meciul de tenis dintre Monfils si Roddick pe B1TV, unde la Nasul este invitat cel mai stralucit finantist al tarii, explicandu-ne binefacerile impozitului impozit 16%=480 de euro, impozit forfetar = 1000 de euro. Adica platesti dublu, platesti 32% impozit, atunci de ce dreaq mai ai cota aia unica de 16? Daca eu as vrea sa reinvestesc profitul, as plati oricum impozitul. Asa ca ce interes sa am sa mai misc in vreun fel in piata, cand daca tot platesc o mie, mai dau si inca 480 si restu de o mie juma ii bag in buzunar ca dividende .

Ce zice jigodia asta imi aduce aminte de scoala generala, cand aia 2-3 care aveau parinti cu afaceri proprii erau pusi sa aduca cafea si tot felul de alte nebunii pentru protocolul clasei. Ca na, eram odrasle de patroni. Atitudinea asta comunista ma face sa borasc si daca ar mai exista un pic de decenta in tara asta, cineva ar pune mana pe o arma si i-ar tapeta peretii cu creierii lui de baiat destept. Dar daca tot ai o logica de oligofren ca cea de mai sus, nu mai bine puneti impozit cate 12 euro pe an de cap de vita furajera din Romania? Ce conteaza ma un euro pe luna? Ar strange statul frumos 240 de milioane de euro si doar prosperitatea statului conteaza, nu? Dar na, doar persoanele fizice care este voteaza. Lovi-te-ar doua trenuri ca mi-ai stricat bien-etre’ul la ora asta si ra’ti’ai dreaq de guvernanti ca v-as trimite pe toti in Irak, desi ma indoiesc ca v-ar primi aia ca doar nu vor sa li se duca si lor tara de rapa.


The big sleep.

28 mai 2009
 
If you wake up at a different time, in a different place, could you wake up as a different person? 
 
Ma
trezesc mangaindu-i un san, cine stie ce visam, se trezeste si ea, ma
intreaba ceva, ii raspund adormit. Uit imediat ce am zis, uit ce a zis,
tot ce conteaza, tot ce ramane e doar miscarea circulara pe sanul cald,
cald si molatec, eu sunt prins inca intre somn si trezie, numai mana
mea insista, ea ofteaza si se impinge in mine, ii simt mana, ma cauta,
framantandu-ma la randul ei.

Ma trezesc inghitit de hau si am sfasietoarea senzatie ca nimic nu e
real, ma dau jos din pat si in intunericul din jurul meu lumea se
recompune mult prea incet, am impresia ca as putea sa imi intind o mana
prin peretele inca nesolid si sa ating intunericul de dincolo, golul
din stomac e greu de suportat, rau fizic.

Ma trezesc fericit, genul de anticipatie pe care o ai inainte de a
pleca undeva. Numai ca nu plec nicaieri astazi, este ziua mea. Am 5
ani. Am 5 ani si stiu ca ma asteapta un castron cu inghetata. Inghetata
facuta in casa, ce raritate in aceste vremuri.

Ma trezesc de nenumarate ori si in fata, decupate in lumina, ferestrele
casei din S. Ma intind fericit si incep sa ma dezmeticesc. In fata mea
sunt ferestrele apartamentului. Dezamagire.

Ma trezesc si aud sunetul masinii de rasnit cafea, aud apa curgand,
zgomote de vesela. Trag mai bine plapuma pe mine, fericit sa stiu ca eu
nu trebuie sa ma trezesc chiar acum, ca pot sa mai fur cateva minute de
somn.

Ma trezesc doar dupa o ora de somn, cu respiratia blocata, ca dupa o
lovitura in plex, sar din pat si navalesc in baie, incercand disperat
sa trag aer in mine, ma vad in oglinda cu ochii impaienjeniti de
lacrimi de la efort, incerc, tot incerc sa respir, trec secunde, zeci
de secunde lungi cat o eternitate, pana cand intr-un sfarsit cu un
horcait aerul incepe sa imi intre in plamani, incep sa vomit, respirand
printre convulsii. Si cu nasul curgand, cu lacrimi pe obraz, ma simt al
dracului de fericit.

 


daddy, daddy, what does suck satan’s cock mean?

26 mai 2009
 


I’m dfoas’s complete lack of interest.

20 mai 2009
Ma trezesc in mijlocul interviului. Ce caut eu aici? Ah da, pe hartie era totul perfect. Rezolvarea pentru multe dintre problemele mele. Dar totusi ce dreaq caut eu aici? Ma uit la ei, ei se uita la mine. El, corporatist. Ea, varza corporatista. Buzele ei se misca, deci probabil incearca sa comunice. Vrea de la mine sa mananc cacat. What’s gonna be Neo, the red or the blue pill? Screme-te, scormoneste bine in memorie si mai spune-mi o situatie in care ai salvat tu lumea. Better ask me about my complete lack of interest. Da-ti dreaq cu tot cu bbi-ul tau si cu povestile tale star. Cere-mi mai bine sa ma descriu. Sunt o persoana calma si civilizata, domnisoara slash doamna corporatista. Good people. Sunt un pacifist convins si nu imi place scandalul; de aceea tot ce imi doresc e sa iti dau una in gura si sa fug, domnisoara slash doamna corporatista. Ce spuneti? Sa imi vand sufletul? Cum sa nu, domnisoara slash doamna, e tot ce imi doresc atata timp cat am beneficii si stock option. Intreaba-ma ce parere am despre tine. Ca sa citez un mare filozof, you suck satan’s cock, domnisoara slash doamna corporatista.

depeche mode report.

14 mai 2009
in lumina noi evenimente eu gandit scris de acum report . gasit report randuri urmatoare:
 
 
 
 
.

Titulescu, the brain-eating zombie.

8 mai 2009
 
Statuie descoperita saptamana trecuta in centrul Brasovului. Artistul ni-l prezinta pe Titulescu intr-o perioada tarzie a vietii lui, dupa ce s-a ridicat din morti drept un zombie mancator de creiere. Atent la detalii, sculptorul a reprodus manuta-lopatica care l-a facut foarte popular la gratarele organizate la Liga Natiunilor, ajutandu-l astfel sa fie numit de doua ori presedinte al acestei organizatii. Cu fidelitate ii sunt reproduse si urechile; putini stiu ca Titulescu a fost unul dintre pionierii aviatiei fara motor din Romania, el incantand numeroase audiente, atat in tara cat si peste hotare, cu capacitatea lui de a zbura dand din urechi. Si mai putini stiu ca filmul lui Disney, Dumbo, este bazat pe viata acestuia. Doar neintelegerile cu privirea la impartirea incasarilor au facut ca numele acestuia sa nu fie folosit.

Cariera lui de zombie nu a fost la fel de succes ca cea de pe langa gratarul Ligii Natiunilor. Martor al distrugerilor provocate de cel de-al doilea razboi mondial, martor al esecului Ligii Natiunilor de a asigura pacea lumii si martor al inventarii spatulei pentru gratar (ustensila ce l-a facut sa se simta inutil), Zombie Titulescu a realizat ca lumea nu mai are nevoie de o inca problema. A ales sa dispara, dar nu inainte de a face o calatorie in viitor pentru a modela pentru statuia pe care o admirati. Sculptorul, desi beat, drogat si orb, a reusit sa il reproduca excelent pe Titulescu, iar rautaciosilor care ar putea comenta ca acesta nu seamana cu Titulescu pe care il stiau le reamintim ca este vorba de Zombie Titulescu.


dmp.

28 februarie 2009
Ma tot amenint de la inceputul anului ca o sa ma pun intr-o buna zi sa scriu cate una alta despre albumele care mi s- au parut bune in 2008. Dar la cum ma cunosc, daca nu imi trag cateva s-ar putea sa nu fie prea curand. Vorbind de muzica, multumiri zeilor ca single-ul de pe noul album Depeche doesn’t suck. Suna a Depeche vechi si asta e de bine. Mai ales ca inseamna ca nu am aruncat banii degeaba pe bilet. Intre timp, dupa ce au lansat single-ul oficial sambata trecuta pe la nemtalai, a aparut si videoclipul. Care si el e misto.
 

Si Prodigy a scos album nou de curand. Asta ar fi o veste buna ea in sine, dar devine si mai buna cand o sa vedeti videoclipul de la unul dintre primele single-uri . Si asta pentru ca apar in el! Ba chiar de mai multe ori! Undeva intre 1.55 si 2.15 din videoclip o sa vedeti ceea ce par a fi mai multi pesti morti infipti in bete, dar va inselati! Sunt doar eu jucand roluri multiple.


Stop means stop.

26 februarie 2009
Astazi, motivat de profituri nemeritate prin beneficiere de oferte extraordinare, am dat o fuga pana la Pitesti . Intr-un fel orasul infratit cu Ploiestiul, pentru ca inevitabil 32,8% din persoanele pe care le vei cunoaste vor retine ca esti din Pitesti si nu din Ploiesti. Ma intreb daca si invers functioneaza. Ruta asta e perfecta pentru cei cu pietre la rinichi. Daca le aveti, sigur or sa o ia la vale, mai aveti nevoie de o lada de bere si o sticla de coniac si ati scapat de ele. Daca nu le aveti, nici nu o sa faceti. Nu are cum sa se depuna nimic cu atata zguduiala. Treci din groapa in groapa de la Ploiesti pana la Gaiesti, pana intri pe autostrada, unde desigur s-ar putea sa te surprinda noua centura a Pitestiului si sa mergi inca 10 km pana sa gasesti o iesire ca sa te intorci inapoi, nu ca mi s-ar fi intamplat mie asta.
 

Pe drum
, m-am intalnit cu un vechi prieten. Il cunosc de cand era mic, mic ca restul stopurilor. Ultima oara cand il vazusem, era maricel. Iar astazi trebuie sa ma recunosc infrant. Oricat am vrut sa cresc eu mai mare, el, ca intr-o nuvela de Eliade, a crescut si mai maa are. Mai mare decat un matiz. Asta ar fi singurul punct de atractie pe traseu, in rest urata zona. Lectia pe care am invatat -o astazi : daca vrei sa mergi la Pitesti, mai bine ocolesti prin Bucuresti decat sa o cotesti prin Gaiesti si stop means stop!

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X